Acum că gheaţa primelor rânduri s-a spart, mi se  corect să vin cu câteva explicaţii în plus.

Numele blogului se datorează părintelui Gabriel Ioniţă, bunul meu prieten, care, cu ani în urmă, în vremea când lucra ca redactor la Radio România Actualităţi, mi-a înregistrat un promo pe bandă magnetică pentru o emisiune radio de catehizare.

Titlul ales: Cuvinte din Cuvântul lui Dumnezeu, l-am păstrat de atunci cu drag, pentru că mi-a plăcut. L-am folosit, şi-l folosesc chiar şi acum,  ca titlu al foii parohiale.

Pentru blog am păstrat doar ”cuvinte din Cuvânt”. Pentru cei nelămuriţi îi îndemn să caute primul verset din primul capitol al Evangheliei Sfântului Ioan şi vor înţelege.

Părintelui Gabriel trebuie să-i mulţumesc pentru foarte multe alte lucruri care mi-au fost de folos, dar şi pentru că mi-a dăruit acest titlu îi rămân îndatorat odată în plus .

Pentru căutarea adresei pe net am folosit cuvântul ANTIMIS (antimis.wordpress.com). Mi s-a părut un cuvânt uşor de reţinut şi, totodată cuprinzător.

Pânza ce se întinde pe Sfânta Masă pentru a se aşeza pe ea Sfântul Disc şi Sfântul Potir ţine pe ea întregul Univers. Cerul şi pământul se cuprind pe pânza aceea mică. Extraordinar, nu-i aşa? Şi noi suntem acolo cu toate gândurile, bucuriile, lacrimile şi neputinţele noastre. Acolo, împreună cu Domnul Hristos, într-o Cină de Taină a celor chemaţi şi care vor să vină la Cină. VENIŢI!

Menţiune: Blogul de faţă este un spaţiu (fie el chiar şi virtual) în care oameni obişnuiţi fac schimb de idei (din sfera ortodoxă), la fel ca în oricare alt blog personal.

Pentru mine va fi locul din care voi transmite gândurile mele către cei pe care îi cunosc. NU FACEŢI ÎNSĂ CONFUZIA, PE CARE MULŢI O FAC, DE A-L EXCLUDE DIN VIAŢA VOASTRĂ BISERICA. Ceea ce eu postez pe blog ar trebui să vă transmită faptul că mă gândesc la voi ŞI CĂ VĂ ÎNDEMN SĂ MERGEŢI LA BISERICĂ.

Nu obligatoriu în biserica în care slujesc eu, ci în oricare biserică ortodoxă.

Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului vorbeşte despre terifiantul număr de 4,3% din totalul creştinilor ortodocşi declaraţi sunt prezenţi în biserică duminica, restul sunt creştini de rezervă.

VREŢI SĂ FACEŢI PARTE DIN RESTUL?

Cu ce să încep? Cu ce aş putea? Mâinile îmi stau neputincioase, aproape lipite de tastatură, dar nu ating niciuna. Să încep ca într-o predică? Poate că, totuşi, cititorii de bloguri sunt altfel. Dacă nu găsesc cuvintele potrivite? Dacă… sau poate…

Îmi este jenă de cei care şi-au pus încrederea în mine, de cei mă cunosc şi cărora le-am vorbit despre acest blog. Am tot amânat acest moment dar nu o mai pot face la nesfârşit. Ei bine, da, cunoscuţii şi necunoscuţii mei prieteni, de azi am şi eu un spaţiu virtual unde-mi pot etala mintea şi sufletul meu. AM ŞI EU BLOG!

Sunt preot într-o mică comunitate creştin-ortodoxă din Teleormanul lui Gala Galaction şi al lui Marin Preda.

Vremurile acestea trăite, însă, într-o viteză fantastică, au micşorat spaţiul şi timpul, şi, uimitor, parohia mea a început să se MĂREASCĂ. Fie că-i port în gând şi rugăciune pe enoriaşii mei din Spania sau Italia, fie că mă salut la Paşti cu doi tineri, pe care ieri îi ştiam copii iar azi aflu că viaţa i-a purtat departe de casa părintească, fie că sunt adolescenţii care mă numesc părintele lor şi cu care vorbesc atât de puţin, nu pe cât mi-aş dori, sunt tot atâtea motive pentru care blogul de faţă ia naştere azi.

Nu-mi definesc în minte foarte clar ce voi scrie, ce voi posta. Sunt sigur doar că am atâtea să le spun despre Domnul Hristos. Nu caut enoriaşi nu-mi doresc acest lucru.

De aproape un an strâng adrese de email în speranţa că numărul lor mă va face să încep odată să scriu pe blog. Aceste cuvinte sunt adresate lor, celor care mi-au încredinţat adresele,şi au sperat că le voi da un semn de viaţă.

Ştiţi foarte bine că nu sunt nici primul nici ultimul blogăr. Urmăresc şi eu, de pe margine, pe cei mai curajoşi ca mine (bineînţeles în sfera ortodoxă). Nu există un model anume de urmat. Poate că tocmai aceasta este frumuseţea: unitatea în diversitate.

De departe, platforma ortodoxă care mi-a bucurat sufletul şi mintea în ultimul an şi ceva este TEOLOGIE PENTRU AZI, spaţiu virtual pe care l-am vizitat aproape zilnic.

La început din curiozitate, pentru ca, mai apoi, să devină repede o obişnuinţă, fapt pentru care mi-am dorit şi eu un spaţiu similar. Părintele Dorin Picioruş, împreună cu doamna preoteasă Gianina Picioruş, creatorii blogului amintit, mi-au luminat sufletul şi m-au convins că nu este bine să ,,stau pe margine”. Domniilor lor ţin să le mulţumesc în acest articol de început de drum.

Părintele Dorin, într-un articol în care vorbea de acest blog, mărturisea într-un mod frumos şi intim că ,,a ajutat la moşirea lui”.

Învăţam, dragă părinte, cândva, la şcoală la orele de Filosofie despre maeutică, arta de a moşi cuvintele frumoase şi a le scoate la suprafaţă. Şi blogul meu este moşit de frăţia ta dar, cu adevărat, în fiecare zi ,,moşeşti” alte şi alte cuvinte despre Dumnezeu pe platforma personală. Mulţi, cred, îţi sunt datori pentru asta iară eu odată în plus. Din suflet îţi mulţumesc.

Deocamdată atât. Doamne ajută!

Ca să faci ceva valoros, fundamental pentru tine și pentru alții trebuie să pleci de la sinceritatea cu care te privești…și îi privești pe cei de lângă tine. În măsura în care îți asumi ceea ce faci și faci cât mai bine ceea ce faci, cu siguranță, că veți sensibiliza și  dinamiza și pe alții, care te văd, care te ascultă, care te citesc…

Astăzi m-am bucurat să stau de vorbă cu autorul acestui blog, cu părintele Marius Constantin Dincă, colegul nostru de Seminar, și să îmi spună că citește zilnic Teologie pentru azi (lucru pe care mi l-a dovedit din plin) și că vrea să se apuce de creat conținut de online, dar că are necunoscute, ca de început, în domeniul online.

M-am bucurat să îl ajut și…mă bucur să fac asta cu orice preot sau teolog mai în vârstă sau mai tânăr, care vor să se dedice și mai mult celorlalți. Nu mai trebuie să stăm baricadați doar la parohia noastră, doar la localitatea noastră, doar la țara noastră…pentru că trăim în era mondializării comunicativității.

Ca să fii cu alții, trebuie să comunici. Și ca să comunici trebuie să comunici cu conștiința ta, cu conștiința ta de preot, ca în cazul gazdei noastre, cu conștiința că vrei să-l ajuți pe aproapele tău, oricare ar fi el.

Da, comuniunea și comunicarea încep cu sinceritatea cu care te raportezi la sufletul și la mântuirea ta! Dacă ești serios cu tine vei fi serios și cu alții. Și astfel, orice vei încerca să faci pentru alții la nivel online sau în viața de zi cu zi vor purta amprenta persoanei tale, a ceea ce ști tu.

Și comunicarea duce la comuniune! Numai dacă te arăți așa cum ești poți să găsești și alți oameni dornici de comunicare interpersonală. Numai dacă vii spre alții, vor venii și alții spre tine. Însă comuniunea e o expresie a maturității comunicării noastre.

Și astăzi, părintele Marius ne-a dovedit că ne cunoaște mai mult, intensiv, mai bine decât înainte, pentru că ne-a citit zilnic, pentru că s-a schimbat odată cu noi, a simțit bucuriile și durerile noastre odată cu noi, lucru care se petrece cu fiecare creator de online în parte și cu fiecare dintre cititorii săi.

Însă acest lucru nu se putea petrece (adică o mai bună cunoaștere a cuiva), dacă noi nu inițiam comunicarea despre noi și despre valorile noastre, despre crezurile noastre. Ca să înceapă comuniunea trebuie să înveți să te comunici, să ieși spre alții. Și pastorația noastră online e o ieșire spre alții, o ieșire din anonimat pentru a fi ai tuturora.

Fie ca Dumnezeu să ne bucure prin părintele Marius Constantin Dincă, ca și prin alți confrați, cu darurile sale personale! Și acestea să fie ziditoare pentru cei care vor veni ca să îl citească.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș